„Dumnezeu a dat câte o plantă pentru fiecare boală.” Cum au transmis femeile cunoștințele despre plantele medicinale din generație în generație
Secole la rând, cunoștințele despre plantele medicinale și metodele tradiționale de tratament sunt transmise din generație în generație. De regulă, femeile colectează și păstrează aceste cunoștințe, au grijă de sănătatea membrilor familiei, dar și a cetățenilor din localitatea în care trăiesc, transmițându-și cunoștințele mai departe – fiicelor, nurorilor și nepoatelor. Iraida Eni-Caldari este una dintre aceste femei, pe care sătenii o numesc „vraci”. Despre ce este fitoterapia, cum se completează reciproc medicina tradițională și cea modernă, cum își transmit femeile cunoștințele de medicină tradițională generațiilor următoare, citiți în acest articol al Ziarului de Gardă. Iraida Eni-Caldari din satul Măgurele, raionul Ungheni practică medicina populară de mulți ani. Sătenii o numesc „vraci”. În zonele rurale și în cele de la periferia Moldovei, unde accesul la asistența medicală modernă este limitat, fitoterapeuții sunt deosebit de apreciați. „Mama mea a trăit 90 de ani. Ea spunea așa: «Fată hăi, e bine că aveți în sat așa vraci, pentru că voi nu știți, mergeam cândva la al șaptelea hotar, trebuia să cheltui mulți bani. E un om de preț în sat». Și așa și este”, spune Iulia Mîndru, o locuitoare a satului Măgurele care apelează la Iraida de mulți ani. Pălării din flori, urzici, cărți și albine Interesul Iraidei pentru plante a apărut încă din copilărie. La început, a împletit papuci și pălării din flori pentru prietene, iar când a crescut, a devenit interesată de proprietățile medicinale ale plantelor. Primele cunoștințe în domeniu le-a obținut de la mama și bunica ei. „Din fragedă copilărie am aflat despre piperul negru și frunza de dafin. Erau și plantele care creșteau la noi în grădină, adică, era mărarul, pătrunjelul, coriandrul, iar mai târziu a apărut feniculul. Cimbrul a fost dintotdeauna. Bunica făcea un amestec de plante și îl presăra în toată mâncarea”, relatează Iraida. Mama Iraidei de asemenea adăuga peste tot ierburi și condimente, având încredere în mod deosebit în proprietățile benefice ale urzicilor. „La noi acasă creștea o tufa de urzică, de care ea avea multă grijă. Ea utiliza urzica nu doar în mâncare, dar făcea și ceai din frunzele de urzică”, menționează femeia. Iraida și-a completat cunoștințele obținute de la bunica și mama ei cu cele din cărțile de medicină tradițională. Astfel, în casă au apărut mai multe cărți despre proprietățile diferitor plante. „Pe vremea noastră, când eram copii, era la modă să-ți faci prieteni, să corespondezi cu copiii din alte sate, din alte raioane. Eu corespondam cu foarte mulți din fosta Uniune Sovietică. Când am crescut mari, cu unii am păstrat relațiile și mulți dintre ei, știind despre pasiunea mea pentru plantele medicinale, când găseau câte o carte, mi-o trimiteau. Așa, încetișor, am strâns o bibliotecă foarte bună”, relatează aceasta. Pe linie feminină, Iraida a obținut nu doar cunoștințe despre plante, dar și despre apicultură. Femeia a moștenit această pasiune, precum și două familii de albine, de la mama sa. „Mama a fost apicultoare. Eu am doi frați și la un moment dat, părinții s-au sfătuit și tata așa mi-a zis: «Atâtea cărți citești, o să înveți și apicultura»”, își amintește femeia. Prima carte despre apicultură Iraida a moștenit-o de la mama ei. Femeia încă mai folosește cartea zdrențuroasă și fără copertă – o amintire rămasă de la mama. „Acesta este un manual al apicultorului. A ajuns la mine fără copertă, dar să știți că de această carte în experiența sa de apicultor s-a folosit încă mama mea”, zâmbește Iraida. Află mai mult pe zdg.md